COMANDĂ ACUM!



„Întâlnește-l pe Vlad Vodă cel adevărat!”

 



Vasile Lupașc - Furia Zimbrului

 

CITEȘTE Volumul I

kid 1

„Umăr lângă umăr, cei patru cavaleri se uitau tăcuţi cum voievodul lor se îndepărta de ei către marginea pădurii. Cizmele înalte, bătute cu ținte scumpe din argint, pantalonii negri, strânși pe picior și tunica neagră, scurtă, cambrată în talie îi mai ascundeau puţin din forța uriașă a trupului.” [...]
Citește fragment

CITEȘTE Volumul II

kid 2

La doi pași, în spatele prietenului său, Stroe îl privea în tăcere. Știa că Marcu avea trebuinţă să lepede din suflet vina care-l strivea. Avea nevoie să simtă și altceva decât furie și neputinţă. Îi făceau bine arsura din ochi și frigul care-i scutura trupul. Îi aminteau că nu e mort, că rostul lui nu s-a terminat.” [...]
Citește fragment

Impresii

Mircea Albulescu
Vasile Lupașc se mișcă firesc printre figurile impunătoare ale trecutului naţional şi are talentul de a crea o întreagă epocă.
Gheorghe Zamfir
O carte care scoate la lumină un personaj istoric de talie colosală, care a marcat timpul său, un luminat războinic care a cunoscut gloria, trădarea și mai apoi întinarea numelui de către negustorii sași, scriitorii britanici sau producătorii hollywoodieni.
Ion Haiduc
Nu sunt critic literar, dar pot spune că Vasile Lupașc a lăsat deja ceva nemuritor! Îndrăznesc cu modestie, în numele meu și chiar al celorlalți actori, să-mi plec fruntea în fața autorului romanului „Răstignit Între Cruci” și al piesei de teatru ce i-a urmat!

VALAHII BARBARI


Written by Vasile Lupașc

            Tocmai am încheiat filmările pentru documentarul-artistic Istorii despre Vlad Voievod Drăculea. Un proiect lung şi anevoios dar foarte folositor. Vom răsturna multe percepţii greşite despre aprigul voievod de la Târgovişte, despre lumea turcilor otomani , despre istoria noastră în general.

            O discuţie care a revenit pe tot parcursul proiectului a fost aceea legată de barbarismul românilor în Evul Mediu. De multe ori am fost sfătuit să mai înăspresc puţin aspectul personajelor. Ba eram prea curaţi, ba costumele erau prea frumoase, ba filmam în locuri prea spectaculoase. Cu locaţiile este simplu. Aşa arată de mii de ani. Ce să-i faci? Ne-a blagoslovit Dumnezeu cu o Ţara minunată. Nu-i “vina” noastră!

Cât despre costumele cavalerilor şi ale voievodului ,hrisoavele vremii ne spun că erau după moda apuseană, frâncească, sofisticate şi făcute din stofe scumpe. Despre cât eram de curaţi este bine de ştiut că, într-adevăr,în acea vreme, apusenii se spălau foarte rar. Se vorbea chiar despre baia anuala a regelui dar această “binecuvântare” nu ne-a atins şi pe noi. Ba mai mult, există documente în care străinii călatori prin Ţara Românească şi Moldova vorbesc cu “superioritate “ despre valahii care se îmbăiaza în râuri, ca animalele. În unele regiuni noi aveam chiar un om a cărui slujbă era aceea de a-i controla pe săteni/ orăşeni dacă s-au “ primenit “ cel puţin de doua ori pe săptămână. Tot din izvoarele vremii aflăm că prin satele românesti există la răscruci o mică troiţa în al cărei “ trup” oamenii lăsau pâine,lapte şi ce le mai prisosea. Minunea asta se numea “merindar” şi era spre folosul drumeţilor care se întâmpla să treacă pe acolo. Barbari? Să ne mai gândim! Aşa arăta un act domnesc emis de către Radu Mihnea Voievod la 10 iulie 1614.

     Influenţa motivelor folclorice romaneşti este evidentă! Vi se pare a fi produsul unei populaţii barbare?

 

     Au existat şi două perioade în care s-a încercat sistematic barbarizarea românilor. Una este perioada fanariota cu toate atrocităţile ei. A doua perioadă din păcate este cea actuală, de după Revoluţia din 1989. Dacă vă uitaţi la fotografiile şi filmele anilor 80 veţi observa că românii se îmbrăcau foarte elegant, că, în ciuda aberaţiilor comunismului rezista o adevărată cultură a frumosului care includea veşmintele, grădinile din faţa blocului şi manierele celor mai mulţi dintre români. Şi apoi a venit! A venit invazia prostului gust din talciocuri, consignaţii şi mai ales din presă! Tricouri fosforescente,treninguri prevazute cu bască şi pantofi de lac, manele, înjurături şi mârlanie…

 

 Dar or să treacă şi astea! Pentru că avem în noi, de mii de ani, înclinaţia către frumos! Pentru că acest puroi nu atacă decât o mică parte din suprafaţa fiinţei noastre şi după ce ne vom vindeca, de sub locurile bolnave vor străluci iarăşi bunul gust şi cumpătarea naturale românilor.

Am surzit!


Written by Vasile Lupașc

 

 

 

Am surzit! Am surzit și peste ochi ni se așaza voit o cârpă străvezie prin care vedem din ce în ce mai puțin. Mii de ani, strămoșii noștri au trudit, s-au bucurat și au murit pentru pământul pe care trăim noi astăzi.  Au știut și au spus din tată-n fiu prin veacuri că vechea Dacie este tărâmul cel mai frumos și cel mai bogat al lumii. Că Ceahlăul, dealurile Târgoviștei, orașele mai vechi sau mai noi, Munții mari de piatră unde mai trăiesc urieși și zâne și feți – frumoși de din vremurile de-nceput sunt ale noastre și avem porunca sfântă să le dăm, întregi, copiilor noștri.

 

Națiile mari ale lumii își slăvesc eroii și învățații așa cum se cuvine. Îi ascultă, îi poartă cu ei, se sfătuiesc și împreună merg spre Lumină! Statele Unite ale Americii pasesc incă pe calea deschisă de către George Washington la 1789.  În Japonia, șirul împăraților stă și astăzi strajă  codului divin pe care-l transmit întocmai  “supușilor”. Așa se păstrează buna rânduială! Altfel nu-i chip!

 

 Noi? Am surzit! Nu mai auzim nici poruncile celor din veac, nici cântecele lor, nici bucuria , nici jalea. Și mai întâi de toate nu mai pricepem sfaturile lor părintești. Cine să ne îndrume pașii pe calea lungă și neștiută a istoriei dacă uităm de ei? 

 

Pustnicii cei înțelepti, voievozii sfinți și luptătorii fără frică de moarte ne vorbesc, ne vorbesc fără oprire și se smeresc în ceruri de neștiința noastră. Unii mai aprigi, cum a fost Vlad-Vodă Drăculea  sau uriașul Mihai nu mai rabdă și strigă la noi! Și noi mergem mai departe surzi, către neființa neamului și către risipirea minunatei Grădini a Maicii Domnului căreia pământenii îi zic România.

 

Haideti să ne deschidem iarăși sufletele către vorbele lor, să ne înhămăm toți la munca cea de sus și cea de jos a Țării!   Haideți să nu fim tocmai noi blestemul României!

 

Haideți!... Inchideți putin ochii si ascultati poveștile pe care aerul nostru incă le poartă! Ascultati…

 


Vasile Lupașc- Sfinteș

S5 Box

Login

Register

*
*
*
*
*
*

Fields marked with an asterisk (*) are required.